PETITE&MARS Stickere reflexive Heritage Luna

PETITE&MARS Stickere reflexive Heritage Luna

Heritage Luna
...va va avea grijă și după întuneric!

Autocolantele reflexive universale din colecția Heritage Luna reprezintă luna – luna în diferitele sale faze.

Rolul autocolantelor este de a vă oferi protecție în timpul plimbărilor de seară. Autocolantele sunt reflexive, reflectă lumina mașinilor care trec și strălucesc. Astfel, fac ca căruciorul dumneavoastră să fie vizibil chiar și în întuneric și vă protejează pe dumneavoastră și pe copilul dumneavoastră.

Autocolantele sunt destinate lipirii pe structura căruciorului, nu pe husa acestuia. Sunt potrivite pentru orice model de cărucior, nu doar pentru cărucioarele din colecția Heritage Luna.

Autocolantele sunt create astfel încât să poată fi lipite pe cărucior, fie că are o structură subțire sau mai robustă, iar locul de lipire poate fi ales așa cum doriți.

Lipiti autocolantele pe o suprafață curată, degresată și netedă, pentru a asigura o aderență cât mai bună.

• Număr de bucăți în ambalaj: 6
• Dimensiune: 3,5 cm / 1,5 x 11 cm

Povestea Lunei
Într-o căsuță din mijlocul pădurii trăia o fetiță pe nume Eliška. Avea părul deschis la culoare, ochi mari și albaștri și o privire curioasă. Căsuța era mică, confortabilă și prin feronieră avea o priveliște minunată asupra cerului plin de stele.

Eliška îi plăcea să observe cerul nocturn. Era plin de mici stele strălucitoare, care erau la fel în fiecare seară. Dar una era mai mare și diferită de celelalte. Uneori era rotundă, alteori semăna cu un corn și uneori nu apărea deloc.

 Eliška o iubea cel mai mult, se bucura de ea în fiecare seară și, cu timpul, i-a dat un nume.
LUNA...
Într-o zi, Eliška a ieșit la o plimbare în pădure. Era o zi frumoasă și însorită. În pădure sunt atât de multe de descoperit. Eliška aduna ace de brad și frunze, s-a întins pe mușchiul moale, a hrănit animalele și a observat veverițele.

Nici nu și-a dat seama și pădurea a fost brusc acoperită de întuneric. Eliška se temea de întuneric. În întuneric nu știa cum să găsească drumul spre casă. S-a așezat pe un buștean și a plâns. Pe cer a apărut Luna. Eliška și-a frecat ochii și s-a uitat cu dorință la cer.

„Luna, te rog, arată-mi drumul spre casă“.
...Și Luna a luminat cărarea din pădure și a condus-o pe Eliška în siguranță la căsuța ei...